luni, 24 martie 2014

24 martie 2014

Note to self: nu-l mai scăpa pe jos, ce dracu?!

Bogdan

 E dimineaţă şi eu tocmai ies din scară. Tu deja alergi, ai întarziat ca şi mine. Te prind din urmă la colţul unde trebuie să traversăm- fie vorba între noi, trecerea de pietoni e la câţiva metri, dar cine să mai meargă până acolo?-, iar tu îmi faci cu mâna şi-mi zici "Bună!" zâmbind. Traversăm, grăbeşti din nou pasul. Ai un mers amuzant. Avem trasee diferite, totuşi. Ne reîntâlnim la colţul şcolii, unde te întâlneşti cu Teo- motivul pentru care alergai- ca să fumaţi puţin înainte de şcoală. Mă vezi, şi mă saluţi iar. E rândul meu să merg în faţa ta.

 Mâine n-o să mai întârzii nicăieri. N-o să mai alergi. N-o să mă mai saluţi. N-o să mai fumezi înainte de şcoală. N-o să mai fie nevoie.

vineri, 7 martie 2014

07 martie 2014

Am devenit un clişeu (delicios) care nu mai poate scrie despre nimic fără să-l includă şi pe el, sau pe ea, care a depăşit sfertul academic, dar care s-a revanşat.

Ieri

Îi acopereai ochii cu mâna în timp ce melodia spunea "...nu deschide încă ochii..." şi el zâmbea, şi tu zâmbeai, şi astfel lumea nu mai era lume, şi maşina aia nu mai era doar o maşină şi felul în care stăteai cu capul în poala lui şi braţele lui ţinându-te să nu te pierzi şi barba lui ca un mic labirint şi buzele lui care se deschideau să vorbească, dar tu voiai să le faci să tacă numai pentru a le atinge, toate astea nu mai erau doar detalii, erau o sferă potrivită în care voiai să te închizi împreună cu el şi cu tot universul pe care îl duce cu sine.

marți, 4 martie 2014

ai 27 de aluniţe pe spate

ai 27 de aluniţe pe spate
şi o iubesc pe
fiecare
în parte

unite formează 
galaxia
prin care voi alerga în 
fiecare
dimineaţă spre serviciu
sau spre tine,
cel cu 27 de aluniţe pe spate

ce fel de om poate iubi
fiecare
27 
de lucruri odată
şi încă 
să te iubească pe
tine,
cel cu 27 de aluniţe pe spate?